Holul Mic de Marmura, ne impresioneaza prin jocul formelor rectangulare, imblanzite doar de rigoarea geometrica a asezarii in spatiu.
Urmeaza Holul de Marmura, care gazduieste Muzeul BNR.
Luminatorul inalt incununeaza arcadele de dedesubt si, fiind format din trei panouri patrate identice, ii face sa zambeasca pe fotografi, care descopera inca o data regula treimilor, cu care ii intampin eu la curs.
Apoi lungul Hol Central al Palatului Vechi, in care candelabrele sculpteaza sfere luminoase, isi desfasoara covorul rosu intre Scarile Monumentale care duc la etaj.
Vremurile moderne ne-au obisnuit ca luxul si bunul-gust de multe ori se exclud reciproc. Aici nu este cazul.
Si nu e nevoie de mare educatie vizuala ca sa ai senzatia de desavarsire, bogatie si gust la un loc, obtinute din geometrie, culori, iluminare naturala si ecleraj.
Sala Consiliului de Administratie adaposteste comori de pictura si sculptura.
Opulenta, fara a fi apasatoare, calda fara a-si pierde solemnitatea, este plina de povesti din vremuri mai putin prielnice.
Nu va spun cum au fost salvate picturile de elanul distructiv al comunistilor, pentru ca nu vreau sa va stric bucuria de a aflat direct de la sursa cand veti decide sa vizitati muzeul. Vechiul Cabinet al Guvernatorului si sala Ion Campineanu se desfasoara de-a lungul Lipscanilor, iar posibilitatea de a privi in strada la cantaretii ambulanti si trecatorii sumar imbracati in toi de iulie, printre draperiile elegante in spatele carora s-au decis mutarea tezaurului la rusi, denominarea, politicile fiscale si multe altele, te face sa zambesti discret, de-a lungul unei senzatii pe care v-o recomand.
Galeria Guvernatorilor cu portretele fiecaruia dintre conducatorii BNR, povestile din vremuri vechi si noi, intregesc tabloul unei cladiri care tese si contine fasii lungi de istorie nationala.
Ne intoarcem la parter inca o data impresionati de treptele impecabile si covorul rosu.
La momentul vizitei noastre Holul de Marmura sta sub semnul lui Brancusi, adapostind Cumintenia Pamantului.
Vechi monede antice, emisiuni in tiraj minuscul, cele mai mici bancnote din lume, insira o foarte interesanta istorie a banilor ca unelte.
Tezaur, seifuri pline, arta, mestesug si evolutie. Cel mai pur aur din lume, de 999.9 la mie, clinchete inchipuite si sclipiri concrete, ii naucesc pe insotitorii mei, in continuare preocupati de intrebarea: „Cu ISO 1000 si filtru de polarizare pe obiectiv, ce diafragma imi trebuie pentru a avea un timp de expunere suficient de scurt incat sa pot tine camera in mana?”
Tema pentru acasa pentru fotografi: sa mergi si sa afli raspunsul la intrebarea de mai sus.
BNR-ul este un loc din care nu mai vrei sa pleci. Ale carui intamplari vrei sa le auzi din nou si din nou.
Tema pentru acasa pentru toata lumea: sa afli povestea de antipatie si respect reciproc dintre Regele Carol si fonadatorul BNR – Eugeniu Carada – o lectie despre calitatea a doi oameni care au putut colabora in folosul tarii, desi au avut grija sa nu se intalneasca fizic niciodata.
Banca Nationala a Romaniei – un loc aparte nu doar prin bogatie si bun gust. Un loc aparte prin Noblete.
Daca nu mai ai rabdare pana vezi cu ohii tai „cea mai frumoasa cladire din Bucuresti” (dupa cum spunea Ion Mincu), poti face chiar acum un tur virtual:
Tur Virtual – Muzeul BNR