Am cateva spice de grau intr-o vaza inalta. Stau in biblioteca mea de mai multi ani si le vad zilnic. M-am bucurat cand le-am asezat acolo. Apoi au devenit ceva obisnuit. Pana intr-o zi in care mi-am propus sa le privesc din nou. De data asta in lumina oranj a rasaritului, care cadea lateral. Spicele mele erau calde, senine, cu umbre perfect conturate pe perete. Aveau o identitate noua. Suflul unei alte creatii la care eu eram doar spectator. Mii de rasarituri au reinventat spicele pentru care ochii mei nu erau inca pregatiti. Am retrait ceea ce Marcel Proust stia demult cand afirma: “Adevarata calatorie a descoperirii nu consta in a cauta noi orizonturi, ci in a avea alti ochi”. Ceea ce defineste premisa de baza a uneia din cele mai dorite aptitudini umane: creativitatea.
Fiecare dintre noi o priveste cu admiratie si curiozitate. Exista mituri si teorii, dar ele nu pot risipi pe deplin aura de inefabil a creativitatii. Dar ce este de fapt? Este capacitatea mentala de a construi sau compune ceva nou. Poate fi vorba de un obiect, o teorie stiintifica sau o lucrare artistica. Iar la baza acesteia stau cateva calitati ale creativului: obisnuinta de a privi lumea in feluri noi, diferite de modelul comun. Se pune intrebarea in ce masura acest fenomen este nativ si expertii in domeniu ne lamuresc. Fiecare dintre noi este creativ in mod natural, insa sistemul de invatamant si societatea ne diminueaza treptat aceasta deprindere. Ne antreneaza pentru performanta in activitati repetitive. In a reduce rapid masa de optiuni la foarte putine. In cautarea celei mai bune decizii sfarsim adesea cu aceeasi decizie. Mecanisme mentale complexe si de multe ori inconstiente, aflate in fata oricarei dileme, ne duc direct la rezultat fara a mai constientiza procesul. Se bazeaza doar pe functionalitatea unor optiuni anterioare, similare. Si ajungem sa mergem spre serviciu pe acelasi drum ani la rand, sa frecventam aceleasi locuri, sa facem aceleasi gesturi.
Creativitatea este exact opusul acestei atitudini. Functioneaza atunci cand luam in calcul cat mai multe variante, si mai ales cand avem curajul sa le combinam intre ele. Andrei Plesu spunea ca ideologia este un fast-food al gandirii. Dar cum ar fi daca ne-am hrani fiecare din bucataria propriei gandiri? Da, intai trebuie sa invatam sa gatim. O idee noua se naste ca si o mancare noua. Prin intelegerea fenomenului, selectarea ingredientelor, combinarea in proportiile corecte si trecerea lor prin procesele necesare. Este un efort. Un efort permanent. La capatul caruia se afla ideea ta. Noua si croita perfect pe gustul tau.
Bineinteles ca nu ne-am putut abtine si am construit Workshopul de creativitate in fotografie – RGB Photography. Cu scopul antrenarii creativitatii pornind de la elementele concrete din jur. Am luat drept mentori doua nume binecunoscute in domeniu: Michael Michalko si Edward de Bono si pe baza exercitiilor propuse de ei am elaborat workshopul care are drept scop sa te familiarizeze cu gandirea creativa, cu metodele de a genera idei noi si cu practica redescoperirii acelei capacitati pe care ai avut-o mereu, dar care a stat ascunsa.
Priveste un copil. Se joaca si creeaza. Creeaza si se joaca. Si le face cu placere, in acelasi timp. Pentru ca sunt datele lui naturale, care ii aduc bucurie. Acum iti amitesti cat de creativ ai fost candva?
IN CAUTAREA CREATIVITATII PIERDUTE
Distribuie :
Distribuie :