AM AFLAT DE CE FACI FOTOGRAFII

Ne intrebam de ce fac oamenii anumite lucruri, si ne apar in minte motivele pentru care noi facem acele lucruri. Insa dincolo de noi e o lume mult mai mare, plina de nebanuite motivatii, impulsuri si determinari. Am ocazia la fiecare curs pe care il sustin la RGB Photography sa intreb participantii: de ce faci fotografii? Am auzit sute de raspunsuri si mi-am intarit convingerea ca, desi fac aparent acelasi lucru – fotografiaza, oamenii vibreaza atat de diferit in momentul apasarii pe declansator. Vad, simt si creeaza intr-un spectru atat de vast si de complex pe cat suntem noi ca fiinte. – De ce faci fotografii? Da, intrebarea e pentru voi toti, dar hai sa vedem pe rand. Daniel, te rog! – Pentru ca simt bucurie. Pur si simplu. Sunt sigur ca daca as cauta serios inauntru as descoperi ce detalii anume din procesul fotografic imi sunt pe plac, ma ating atat de frumos. Mi-e bine si atat. – Cristian? – La mine e si mai simplu. Din asta traiesc. Am avut un job sedentar si eram nefericit. Nu ma intreba cum a aterizat un om activ, vesel si in contact cu lumea intr-un birou mic si coplesit de acte pe care le detestam, dar ce iti pot spune este ca a venit o zi in care mi-am spus: Enough is enough. Adica, gata! Vreau sa fiu stapanul meu oricat de frica mi-ar fi. Si acum fac fotografii. Nu e simplu, dar e ceea ce mi-am dorit. – Ai, Cristian, si proiecte personale fotografice? – Da. Asta e mersul lumii foto. Castigi din joburi si investesti ce-ti ramane in proiecte personale. De curand m-am intors dintr-o calatorie in delta. Am vrut sa hoinaresc si sa surprind oamenii de acolo mai multe saptamani. Dar acum sunt la Bucuresti pentru ca incepe in forta sezonul nuntilor. – Crina? – Fac poze pentru ca vreau de fiecare data sa inventez o alta realitate. Pentru mine RAW-ul obtinut cu aparatul este doar startul catre imaginea finala care se dezvolta in Photoshop ulterior. Stiu ca nu se mai numeste fotografie, ci arta digitala, insa asta imi doresc. HDR, colaje, fotografie in infrarosu. Practic iau peisaje de pe pamant si le transform in peisaje de pe alta planeta. – Adina? – Ii ajut pe oameni sa vada frumusetea din ei. – Cum faci asta prin intermediul fotografiei? – Cel mai adesea oamenii se percep deformat. Iar eu pandesc cele mai frumoase chipuri si expresii ale lor pentru a-i vedea cum se lumineaza la fata cand le arat poze cu ei. Ma face fericita sa daruiesc astfel de clipe. – Ioan? – Vreau sa imi documentez viata. Vreau sa nu uit niciodata ce am fost, ce am ales, prin ce am trecut si cum am ajuns aici. E un proiect care contine fotografie, text, sunet, al meu despre mine. E ceva personal. Un singur creator, un singur spectator. – Anghel? – In cazul meu e traditie de familie. Tata a lucrat ca fotograf amator cu ce se gasea atunci, Smena, Zenit, si isi improvizase o camera obscura in baie. Acolo ma lua cu el uneori si developam impreuna. Eu eram fericit pentru ca faceam ceva impreuna cu tata care altminteri era destul de mult plecat. – Adela? – Eu am un blog de calatorii. Am terminat geografia si mi-am implinit visul. Sa calatoresc si sa scriu despre asta. Iar impactul e mult mai mare daca adaug fotografie la text. Sunt la inceput, dar simt ca ma prinde.